Uroflowmetria sau debitmetria urinară este un test ce implică măsurarea cantităţii de urină emisă la o micţiune, viteza jetului urinar cât şi durata micţiunii.

În ce constă testul?

Veţi urina într-o vas asemanator unei pâlnii prin care urina se scurge într-un recipient gradat, ce este legat de un dispozitiv electronic. La sfârşitul micţiunii, dispozitivul electronic va afişa datele caracteristice legate de micţiunea dumneavoastra şi va tipari o curbă a micţiunii.

Datele afişate constau în: viteza maximă a jetului urinar, viteza medie a acestuia, volumul de urină emis şi timpul cât a durat micţiunea.

Pregătirea pentru testare

Uroflowmetria se efectuează cand aveti vezica plină şi simţiţi nevoia de a urina. Este bine să nu fi urinat cel puţin 2 ore înainte de test şi să fi băut lichide în ziua respectivă. Cantitatea de urină emisă trebuie să fie de peste 150 ml, pentru ca datele înregistrate să aiba semnificaţie.

Când urinaţi trebuie să fiţi relaxat, calm, singur în încăpere.

De ce facem testul?

Pentru evaluarea aparatului urinar inferior!

În principiu, pentru pacientul cu jet urinar slab!

Rezultate normale

Depind de vârsta şi de sexul pacientului.

  • Între 4-7 ani  – Fluxul mediu = 10 ml/sec.
  • Între 8-13 ani – Fluxul mediu = 12ml/sec la băieţi şi 15 ml/sec la fetiţe.
  • Între 14-45 de ani – Fluxul mediu = 21 ml/sec la bărbaţi şi – Fluxul mediu = 18 ml/sec la femei.
  • Între 46-65 de ani – Fluxul mediu = 12 ml/sec la bărbaţi şi – Fluxul mediu = 18 ml/sec la femei.
  • Între 66-80 de ani – Fluxul mediu = 9 ml/sec la barbati şi 18 ml/sec la femei.

Ce înseamna rezultate modificate?

Rezultatele sunt interpretate in contextual clinic: ceea ce la unii necesită tratament, nu necesită la alt pacient.

Muşchiul vezicii urinare poate să se contracte mai des sau mai slab decât este necesar ducând la modificări de flux şi volum urinar.

Existenţa unui obstacol în calea scurgerii urinei prin uretră (adenom de prostată, strictura de uretră) vor duce la diminuarea vitezei jetului urinar.

 

Riscuri

Investigaţia nu comportă riscuri.

După această investigaţie efectuăm o ecografie a vezicii urinare cu scopul de a măsura volumul de urină rămas în vezică după micţiune (rezidiu vezical).