Ablația transuretrală cu ac a prostatei (TUNA)

procedură endoscopică prin care un instrument este introdus în țesutul prostatic prin intermediul cistoscopului având ca scop distrugerea țesutului prostatic dintre acele ce generează energie termică.

Analiza urinii

grup de teste fizice și chimice efectuat asupra unei mostre de urină pentru a verifica existența anumitor boli (renale sau de tract urinar).

Anemie

deficit de eritrocite (celule roșii), de hemoglobină sau de volum total a sângelui.

Antrenament al vezicii urinare

o tehnică comportamentală care învață pacientul sa reziste sau să suprime dorința de a urina și să urineze conform unui program și nu atunci când nevoia este resimțită.

Anxietate

stare de frică, ce interferă cu desfășurarea normală a vieții.

Autolog

ce derivă de la același individ.

Bandeletă uretrală

un material sintetic ce se introduce prin intermediul unei proceduri chirurgicale sub baza vezicii pentru a o stabiliza și a îmbunătăți funcția sfincteriană, îmbunătățind astfel continența urinară.

Bilateral

un termen ce descrie o situație ce afectează ambele părți ale corpului sau 2 organe pereche, cum ar fi rinichii.

Biofeedback

o procedură ce utilizează electrozi pentru a ajuta pacienții sa dobândească controlul asupra musculaturii pelvine.

Boli cu transmitere sexuală

infecții cel mai des răspândite prin contact sexual sau genital.

Brahiterapie

implică inserarea de capsule radioactive la nivelul prostatei. Capsulele se introduc cu ajutorul echografiei transrectale, fiind astfel minimalizat efectul asupra altor organe. Este o procedură ce se efectuează în doar o etapă, cu rezultate foarte bune. Rezultatele la 10 ani sunt comparative cu cele ale prostatectomiei radicale.

Calcul renal

o masă solidă localizată în rinichi, compusă din substanțe ce se găsesc în urină.

Cateter

un tub ce se inseră în organism pentru a drena fluide sau a le injecta în cavităţi ale corpului. Pot fi din material elastic, cauciuc, metal sau plastic.

Chemoliză

unele tipuri de calculi renali pot fi dizolvaţe cu ajutorul substanţelor chimice. De exemplu, calculi de acid uric, pot fi dizolvaţi cu o soluţie de bicarbonat de sodiu în mediu salin. Calculii formaţi din cistină pot fi trataţi cu succes cu ajutorul unei combinaţii de acetilcisteină şi bicarbonat de sodiu în mediu salin. Calculii din struvit şi hidroxiapatită pot fi trataţi cu o soluţie de hemiacidrin. Procedura implică infuzarea unei soluţii chimice în zona afectată prin intermediul unui cateter ureteral în mai multe etape până când calculul se dizolvă. Urina pacientului trebuie verificată în mod regulat pentru a detecta apariţia unei infecţii sau a nivelelor ridicate de chimicale, ca de exemplu magneziul, care pot cauza alte probleme de sănătate.

Chist

formaţiune umplută cu lichid sau alt ţesut, ce poate aparea în orice organ sau ţesut. Se dezvolta dintr-o varietate de motive, dar de obicei nu sunt periculoase decât atunci când determina alterarea funcţiei organului respectiv.

Cistectomia

îndepărtarea chirurgicală a vezicii urinare.

Cistocel

hernierea vezicii urinare în vagin.

Cistoscopia

procedură prin care un tub flexibil este inserat prin uretră pentru a ajunge la vezica urinară şi a determina anormalităţile prezente la nivelul acesteia sau a tractului urinar inferior.

Colonul

intestinul gros

Corpii cavernoşi

două spaţii ce intră în componenţa penisului, umplute cu ţesut spongios. Prin circularea sângelui în această zonă, se umplu spaţiile libere din acest ţesut pentru a genera erecţia.

Creatinina

un produs rezidual ce este filtrat din sânge de către rinichi şi este eliminat în urină.

Crioterapia

distrugerea prin aplicarea de temperaturi sub 0 grade a celulelor canceroase prostatice cu ajutorul unor dispozitive ce pot produce aceste temperaturi în interiorul prostatei.

Deficiență sfincteriană intrinsecă

slăbirea musculaturii sfincteriene uretrale. Rezultatul acestei slăbiri este că sfincterul nu funcționează în mod fiziologic și reprezintă cea mai des întâlnită cauză a incontinenței urinare de efort.

Diabet zaharat

stare patologică în care organismul nu poate depozita sau folosi corespunzător glucoza (zahărul) din sânge,  principala sursă de energie a organismului.

Disinergie sfinctero-detrusoriană

afectarea sistemului nervos poate duce la o lipsă de coordonare între vezica urinară şi sfincterul extern (muşchiul ce controlează golirea vezicii urinare). Rezultatul este că vezica nu se poate goli complet ceea ce duce la creșterea presiunii urinare. Această boală este un dezechilibru între aceşti doi factori şi poate duce la afectarea severă a tractului urinar, cu consecinţe severe.

Diuretic

un medicament ce crește cantitatea de apă din urină, îndepărtând excesul de apă din organism, este folosit în tratarea hipertensiunii arteriale și a retenției de fluide.

Ejacularea

eliminarea spermei în timpul orgasmului masculin.

Ejacularea retrogradă

eliminarea de spermă în vezica urinară și nu în exterior prin uretră.

Enterocel

hernierea intestinului subțire în vagin.

Estrogeni

hormonii responsabili de dezvoltarea caracteristicilor sexuale feminine, fiind produși de către ovar.

Exerciții ale musculaturii pelvine

au rolul de a îmbunătăți tonusul musculaturii pelvine și de a preveni pierderea de urină la pacienții cu incontinență urinară de efort. Sunt denumite și exerciții Kegel.

Exerciții Kegel

exerciții folosite pentru a tonifia musculatura planșeului pelvin, ce duce la controlul și prevenirea pierderii de urină.

Hidrocel

creșterea nedureroasa în dimensiuni a scrotului, cauzată de o colecție lichidiană în jurul testiculului, apare de obicei la bărbații de vârstă mijlocie.

Hipermobilitate

situația în care musculatura planșeului pelvin nu mai poate asigura suportul necesar uretrei și bazei vezicii urinare. Rezultatul este o cădere a bazei vezicii urinare la presiuni variate și cauzează pierderi involuntare de urină. Această situație este cea mai des întâlnită cauză a incontinenței urinare.

Hiperplazie

creșterea excesivă a celulelor normale ale unui organ.

Hiperplazie benignă de prostată

tare în care prostata devine mărită ca parte a procesului de îmbătrânire.

Hormonoterapia

implică folosirea anti-androgenilor. Androgenii sunt hormonii masculini necesari producției testosteronului.Prin privarea celulelor canceroase de testosteron, acestea fiind dependente de acest hormon pentru a crește în dimensiuni, tumora regresează în mărime și în activitate celulară. Efecte adverse includ ginecomastia (creșterea în dimensiuni a țesutului grăsos de la nivelul pectoralilor) și scăderea libidoului ( dorința de activitate sexuală). Hormonoterapia de lungă durată  este asociată cu pierderea masei musculare, osteoporoză și fatigabilitate ( scăderea energiei).

Injecții Lupron Depot

lupron este o injecție utilizată în tratamentul cancerului de prostată avansat sau al cancerului de prostată recurent după eșecul tratamentului primar. Testosteronul hrănește cancerul de prostată (cum ar fi adăugarea de combustibil la un foc), iar Lupron acționează pentru a opri producția de testosteron . Aceste injecții se fac la fiecare 3-4 luni, în funcție de mărimea depozitului. Injecția se administrează în șold. Bufeurile pot fi un efect secundar al acestor injecții, dar de obicei dispar după 2-3 luni.

pentru o discuție mai aprofundată despre cancerul de prostată și serviciile noastre conexe, vă rugăm să consultați Sectiunea Cancerulde  Prostată .

Inserții Zoladex Depot

zoladex este o injecție utilizată în tratamentul cancerului de prostată avansat sau al cancerului de prostată recurent după eșecul tratamentului primar. Testosteronul hrănește cancerul de prostată (cum ar fi adăugarea de combustibil la un foc), iar Zoladex acționează pentru a opri producția de testosteron . Aceste injecții se administrează la fiecare 3 luni și se administrează în peretele abdominal. O injecție locală de medicament pentru amorțire (Xylocaină) este administrată la locul unde se introduce peletul de Zoladex în piele. Acest pelet se dizolvă în 12 săptămâni. Bufeurile pot fi un efect secundar al acestor injecții, dar de obicei dispar după 2-3 luni.

pentru o discuție mai aprofundată despre cancerul de prostată și serviciile noastre conexe, vă rugăm să consultați Sectiunea Cancerulde  Prostată .

Imperiozitate

senzație puternică ce vizează nevoia de a urina.

Incontinența mixtă

incontinență de efort și imperiozitate.

Incontinența prin imperiozitate

pierderea involuntară de urină asociată cu o senzație puternică apărută brusc de a urina ( numită și imperiozitate/urgenturie).

Incontinența urinară

pierderea involuntară de urină în cantitate suficientă pentru a fi percepută ca o problemă de către pacient. Există mai multe tipuri de incontinență urinară, dar toate sunt caracterizate de incapacitatea de a amâna urinarea.

Incontinența urinară de efort

pierderea involuntară de urină pe parcursul perioadelor de creștere a presiunii abdominale (de exemplu râs, strănutat, tușit sau ridicarea unor greutăți).

Incontinența urinară prin prea-plin

pierderea repetată a unei cantități mici de urină din vezica ce nu se poate goli.

Incontinența urinară tranzitorie

episoade temporare de incontinență urinară ce dispar atunci când cauza este identificată și tratată, de exemplu cistita ( infecția vezicii urinare).

Infecțiile de tract urinar

sunt cauzate de bacterii care invadează tractul urinar și se multiplică, cauzând infecția.

Inseminare

introducerea spermei în uterul sau vaginul unei femei.

Iritabilitate vezicala

contracții involuntare a musculaturii vezicii urinare, ce pot cauza pierderea controlului urinării.

Laparoscopia

tehnică chirurgicală ce folosește un laparoscop ( cameră optică) pentru a pentru vizualiza organele interne prin intermediul unei incizii de mici dimensiuni. În general este mai puțin invazivă decât chirurgia tradițională și are o perioadă de recuperare postoperatorie mai scurtă.

Litotriție

procedură efectuată pentru fragmentarea calculilor de la nivelul tractului urinar folosind unde de șoc ultrasonice, cu producerea de fragmente ce pot fi eliminate ușor de către organism.

Litotriție extracorporeală

folosirea de impulsuri direcționate din exteriorul organismului pentru a pulveriza calculii renali.

Litotroția ultrasonică

folosește un telescop optic și un dispozitiv electronic, ce se inseră în ureter, sub anestezie epidurală (în spate), pentru a localiza calculul. Unde de ultrasunete de înaltă frecvență sunt apoi direcționate catre calcul cu scopul de a-l fragmenta gradual. Fragmentele rezultate ori sunt eliminate de organism ori îndepărtate cu ajutorul unor instrumente specifice. Nefiind un instrument flexibil, această tehnică se poate folosi doar atunci când există o cale liniară din exteriorul corpului înspre calcul.

Litrotriție electrohidraulică

această tehnică folosește un dispozitiv special pentru a fragmenta calculii de mici dimensiuni cu ajutorul undelor de șoc create de curentul electric. Prin intermediul unui ureteroscop flexibil, doctorul poate poziționa vârful dispozitivului la 1 mm de calcul. Ulterior, prin comandă din exterior, doctorul proiectează asupra calculilor unde de șoc hidraulice generate prin curentul electric, prin intermediul unui fluid ce irigă zona respectivă, pana ce calculul a fost fragmentat. Aceste fragmente sunt eliminate de către pacient.

Menopauza

perioadă ce marchează oprirea activității menstruale; are loc de obicei între 40 și 58 de ani.

Metastazare

răspândirea tumorii canceroase în altă parte a organismului.

Nefrectomie

îndepărtarea chirurgicală a unui rinichi.

Nefrolitotomia chirurgicală

este cea mai invazivă procedură pentru îndepărtarea calculilor renali. Deoarece este traumatică, în majoritatea cazurilor se pot efectua doar două intervenții de acest tip asupra unui rinichi. Anestezia este generală, chirurgul efectuând o incizie largă în lomba sau abdomenul pacientului, în funcție de unde este localizat calculul. Rinichiul sau ureterul este deschis și calculul extras. Majoritatea pacienților necesită o spitalizare prelungită și recuperarea poate dura și 2 luni de zile.

Nefrolitotomie percutanată (NLP)

percutanat semnifică – prin piele. În NLP, urologul efectuează o incizie de 1 cm sub anestezie locală în zona lombară a  pacientului, prin care introduce în rinichi sau până în ureter,  un instrument numit nefroscop. Calculii mai mici pot fi extrași manual. Calculii de dimensiuni mai mari pot fi fragmentați cu ajutorul dispozitivelor ce folosesc ultrasunete, laser sau energie electrohidraulică, înainte de a fi extrași.

Orhidectomie

îndepărtarea chirurgicală a testiculelor (unul sau ambele).

Orhită

inflamația testiculului.

Pielonefrita

inflamația la nivelul rinichilor, de obicei datorită unei infecții bacteriene.

Piuria

prezența puroiului în urină , indică de obicei o infecție a rinichiului sau a tractului urinar.

Prostaglandinele

acizi grași nesaturați oxigenați ce au o varietate de funcții asemănătoare cu hormonii (de exemplu controlul tensiunii arteriale sau contracția musculară).

Prostata

glandă musculară de dimensiunea unei nuci, ce încojoară o parte a uretri. Secretă lichid seminal, o substanță lăptoasă ce se combină cu spermatozoizii ( produși în testicule) pentru a forma sperma.

Prostatectomia

îndepărtarea chirurgicală a prostatei.

Rectocel

hernierea rectului în vagin.

Rezecția prostatică cu microunde

procedură prin care un cateter este plasat în vezica urinară  și apoi poziționat în prostată, prevăzut cu o antenă ce emite microunde. Această procedură crește calibrul uretrei prostatice pentru a facilita o urinare mai ușoară.

Rezecția transuretrală a prostatei (TURP)

procedură endoscopică prin care un telescop chirurgical este folosit pentru a îndepărta țesut prostatic, creând astfel un canal uretral larg ce facilitează trecerea urinii. Acesta este tratamentul de elecție în hiperplazia benignă de prostată.

Rinichi

organ pereche situat în spatele cavității abdominale. Rinichii formează urina prin filtrarea sângelui.

Şancru

primul semn de sifilis, un ulcerul sifilitic primar de consistenţă dură, ce apare la 2-3 săptămâni de la infecţie. Ulcerul debutează ca o leziune nedureroasă sau ca o papulă ce ulcerează. Apare de obicei solitar, dar în unele cazuri pot apărea multiple ulcere.

Sfincter

fibre musculare situate în jurul unui orificiu al organismului ce are rolul de a regla pasajul substanțelor.

Stent-ul prostatic

inserat prin intermediul cistoscopului, este un dispozitiv inițial de forma unui fir, ce se expansionează după plasare, îndepărtând astfel țesutul prostatic pentru a facilita o urinare mai ușoară.

Stimulare electrica

stimularea electrică poate fi utilă în gestionarea incontinenței de stres și de urgență. Sunt necesare studii clinice suplimentare pentru ca acesta să obțină o acceptare largă. Această terapie folosește stimularea electrică prin conuri vaginale sau rectale care provoacă contracția mușchilor planșeului pelvin, în special la acei pacienți cu mușchi slabi. S-a demonstrat, de asemenea, că stimularea electrică crește rezistența uretrale, întărește mușchii planșeului pelvin și inhibă contractilitatea vezicii urinare (urgență, frecvență, nicturie).

Test de efort (urologic)

test diagnostic ce implică ridicarea de către pacient a unei greutăți sau efectuarea unui exercițiu fizic pentru a determina dacă există pierdere de urină în momentul aplicării de presiune la nivelul musculaturii vezicale.

Testosteron

hormonul sexual ce stimulează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine și creșterea osoasă și musculară, produs de testicule și în cantități reduse de către ovare.

Tumoră benignă

Tumoră ce nu este canceroasă.

Ureteroscopia

procedură endoscopică prin care un instrument optic, flexibil ce se poate semăna cu un telescop lung și subțire, se introduce prin uretră și vezica urinară până la ureter pentru a-l vizualiza. Adesea folosită pentru îndepărtarea calculilor renali.

Urodinamica (test)

teste diagnostice efectuate pentru a examina funcția sfincteriană vezicală și uretrală.

Vezica hiperactivă

o boală caracterizată de contracții involuntare a musculaturii vezicii urinare ce apar în timpul fazei de umplere vezicale, pe care pacientul nu le poate suprima.

Vezica urinară

un organ muscular în formă de balon în care se depozitează urina, până când este eliminată în exterior.

Vezica urinară hipoactivă

boală caracterizată de contracții ale vezicii urinare de amplitudine/durată inadecvată pentru a goli vezica urinară într-o perioadă de timp normală.  Această boală poate fi cauzată de medicamente, blocarea materiilor fecale sau boli neurologice cum ar fi neuropatia diabetică, traumatism la coloanei vertebrale sau ca rezultat a chirurgiei pelvine radicale. De asemenea poate fi cauzată de a slăbire a mușchiului detrusorian cauzată de un deficit de vitamină B12 sau de cauze idiopatice. Hipoactivitatea vezicală poate cauza distensia exagerată a vezicii urinare, ducând la incontinență din prea-plin.

Volum rezidual post-micțional

test diagnostic ce măsoară cât de multă urină rămâne în vezica urinară după urinare. Se pot efectua măsurători precise ale rezidului urinar prin cateterizare, echografie pelvină, radiografie sau studiu radioizotopic.