Informații generale
Impotența, denumită și disfuncție erectilă, este incapacitatea de a obține o erecție corespunzătoare, fiind o problemă ce afectează atât tinerii cât și bărbații vârstnici. Adesea, există o jenă asociată acestei probleme și mulți bărbați cred că ei reprezintă o minoritate, dar de obicei este o problemă foarte des intâlnită.
Exista un impact negativ semnificativ asupra calitășii vieții ce afectează atât pacientul cât și pe partenerul său. Nu cu mult timp înainte, se considera ca majoritatea cazurilor de impotență au o origine psihologică. Această teorie nu mai este valabilă în ziua de astăzi. Oricum, multi pacienți întâmpină probleme de ordin psihologic în rezolvarea acestei probleme. Impotența este adesea asociată cu pierderea masculinității și pierderea erecțiilor este o sursă de anxietate pentru pacient. Chiar și după corectarea cauzei inițiale de impotență anxietatea prezentă la unii pacienți este o cauză de întreținere a acestei probleme, având originea în frica psihologică de eșuare a actului sexual.
Anxietatea asociată fricii de a nu a avea o erecție corespunzătoare este cea care transformă aceasta problemă în una psihologica și pacientul nu este conștient de rolul pe care mintea îl joacă în perpetuarea acestei probleme. Pe măsură ce nivelul anxietății crește, organismul nostru eliberează epinefrină de la nivelul sistemului nervos simpatic. Această subtanță, chiar în cantități foarte mici, cauzează constricția arterelor ce ajung la penis, reducând astfel fluxul sanguin și ducând la pierderea erecției.
La nivel de societate, suntem ființe foarte dornice de performanță. Drept urmare, nu ne concentrăm asupra calității actului sexual, nici asupra nivelului de satisfacție personală sau a partenerului, ci doar daca performanța conform așteptărilor noastre este îndeplinită. Din această cauză, în relația de cuplu se ajunge de obicei la nevoia de o întelegere mai profundă a dorințelor partenerului, urmată de o schimbare în desfășurarea actului sexual, a atitudinii și a modului de interacție cu partenerul pentru a ajuta la corecția problemelor.
Cauzele impotenței sunt foarte variate. Ea se poate datora unei infecții sau inflamații a prostatei, efecte adverse ale medicamentelor, fumatul, blocarea vaselor sanguine de la nivelul penisului, afectarea nervilor penieni, nivel scăzut de hormoni sau poate fi asociată unei boli cum ar fi boala Peyronie, diabet, trauma la nivelul pelvisului sau se poate dezvolta postoperator după operații cum ar fi rezecția de prostată sau intevenții chirurgicale radicale asupra vezicii urinare, a prostatei sau a colonului.
Diagnosticul și evaluarea
Inițial, pacientul este evaluat anamnestic privind antecedentele medicale și istoricul sexual pentru a determina tipul acestei probleme și timpul scurs de la debutul ei. Problema se paote manifesta in variate feluri cum ar fi scăderea dorinței sexuale, dificultatea în a menține o erecție satisfăcătoare, o scădere a calității erecției, dificultatea la ejacullare, sânge în spermă, durere la momentul ejaculării sau ejaculare prematură.
In general, există o evaluare logică și succesivă, ce include în plus față de anamneză, o examinare fizică, teste sanguine și uneori, măsurarea tensiunii arteriale la nivelul penisului și radiografierea corpilor cavernoși de la nivelul penisului. Examenul fizic nu include doar sistemul genito-urinar ci de asemenea caută să evidențieze alte probleme medicale ce pot cauza disfuncția erectilă, în special ateroscleroza, diabetul zaharat și hipertensiunea arterială. Testele de laborator ( teste sanguine și urină ) includ de obicei evaluarea electroliților, a funcției renale, a funcției hepatice și nivelul de testosteron.
Opțiuni de tratament
Tratamentul disfuncției erectile este strâns dependent de cauza problemei. Dacă există o componentă psihologică semnificativă a disfuncției erectile iar testele specifice efectuate arată că există erecții nocturne ( erecții inconștiente pe timpul nopții, pe care le are orice bărbat cu funcția erectilă intactă), pacientul va fi îndrumat către consiliere sexuală terapeutică. Dacă există însă o componentă organică , se aplică terapia specifică ce merge de la tratament conservator până la chirurgie. Dacă există un nivel scăzut de testosteron (total și liber) se va începe cu hormonoterapie – injecții sau plasturi cu testosteron și ulterior se va trece la medicație orală – Viagra, Levitra, Cialis.