CONSIDERATII GENERALE
- Afectiunile ano-rectale sunt frecvente si multe dintre ele se manifesta prin aceleași simptome si semne, majoritatea extrem de supărătoare, asa cum este durerea (ceea ce nu justifică binecunoscuta expresie populara).
- Boli maligne (cancer) pot fi însoțite de simptome și semne identice cu cele din bolile benigne.
- Unele afecțiuni, atât benigne cât și maligne, evoluează mult timp asimptomatic, având drept consecință precizarea tardivă a diagnosticului, in faze avansate, complicate ale bolii, mult mai greu de tratat.
- În prezent, pacientul este din ce in ce mai “la curent” cu ultimele noutăți de tratament (în bună parte datorită datelor obținute de pe internet), fapt ce îi conferă, pe de o parte, un real avantaj in procesul decizional. Pe de alta parte, el este însă tentat sa își stabilească singur diagnosticul si chiar să se autotrateze. Din acest motiv, pacientul trebuie să se adreseze cât mai devreme medicului de familie, urmând ca acesta sa îl trimită la specialist. Reprobabil este faptul că nu rareori pacientului i se recomandă de către medic un tratament fără măcar să fie consultat local. Astfel, de exemplu, pentru o durere anala acută, pacientul sau chiar medicul consideră că aceasta este produsă de ”hemoroizi” (hemoroizii se manifestă prin durere doar în cazul trombozei) și se aplica, în absența unui examen local, un tratament inadecvat.
- Iată câteva argumente în favoarea necesității consultului proctologic; doar medicul specializat în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor ano-rectale este capabil sa filtreze informațiile si sa le aplice in mod particularizat fiecărui caz în parte.
ANATOMIA LOCALA
Canalul anal reprezintă porțiunea distală a tractului digestiv (ultimii 3,5-4 cm). Jumătatea lui dinspre exterior, numită anoderm, este o prelungire modificată a pielii, fiind extrem de sensibilă. Din acest motiv fisurile anale sunt, de regulă, extrem de dureroase. Jumătatea superioară este insensibilă (ligaturile hemoroidale trebuie aplicate la acest nivel, fiind astfel bine tolerate) și se continuă mai sus cu rectul.
EXAMINAREA PROCTOLOGICĂ
Ideal, examinarea ar trebui realizata pe o masa pliabila la jumătate, cu pacientul culcat cu fața în jos (așa-numita ”prone-jackknife position”). În absența acesteia, examinarea poate fi efectuata in condiții mulțumitoare cu pacientul în decubit lateral stâng (culcat pe stânga și ghemuit) – o poziție mai confortabilă pentru pacient.
Examinarea proctologică completă constă în:
- inspecție (examinare vizuală)
- palpare și tușeu ano-rectal (examinare digitala ano-rectala); se realizează cu lubrefiant ce conține un anestezic
- anuscopie +/- rectoscopie rigidă
- o endoscopie digestivă inferioară (EDI) – colonoscopie, preferabil sub anestezie generală, este indicată pentru a exclude o patologie colonică; este obligatorie în caz de sângerare