Strategii de management convenționale și complementare
Autori: Gluck G., Marinela Gluck
Afiliere: Dr. Gluck Medical Clinics
Introducere
Infecțiile urinare recurente (IUR) la femei reprezintă o afecțiune clinică frecventă, cu impact semnificativ asupra calității vieții și cu implicații importante legate de utilizarea repetată a antibioticelor și dezvoltarea rezistenței antimicrobiene. IUR este definită ca apariția a cel puțin două episoade în decurs de șase luni sau a trei episoade într-un an,
Escherichia coli uropatogen fiind agentul etiologic predominant.
Obiectiv
Scopul acestui articol este de a evidenția rolul strategiilor complementare de management în prevenția IUR și de a descrie integrarea acestora cu abordările convenționale, subliniind rolul lor complementar, și nu alternativ, în practica clinică.
Metode
Lucrarea prezintă o revizuire narativă a literaturii recente privind fiziopatologia IUR, rolul rezervorului bacterian intestinal, impactul terapiei antibiotice repetate asupra microbiomului intestinal și vaginal, precum și strategiile preventive non-antibiotice validate. Este propus un model de management etapizat, aplicabil practicii urologice curente.
Rezultate
Abordarea convențională, bazată pe antibioterapia ghidată de cultură și pe profilaxia antibiotică selectivă, rămâne esențială pentru controlul episoadelor acute. Cu toate acestea, recurențele frecvente sunt asociate cu disbioză intestinală și vaginală și cu persistența factorilor predispozanți care nu pot fi abordați adecvat exclusiv prin antibiotice. Strategiile complementare extind managementul standard printr-un model în trei etape:
- Eradicare (terapie antibiotică combinată cu măsuri anti-aderență și anti-biofilm),
- Consolidare (reducerea inflamației cronice și refacerea barierelor mucoase urinare și intestinale),
- Recolonizare (restabilirea microbiomului protector prin intervenții nutriționale, probiotice țintite și măsuri de stil de viață).
Concluzii
Integrarea strategiilor de management convenționale și complementare permite o abordare etiopatogenică a IUR, cu potențial de reducere a ratelor de recurență și a utilizării pe termen lung a antibioticelor, reprezentând o direcție relevantă în managementul modern al femeilor cu infecții urinare recurente.